NU ai dreptate! Adica ai! Dar nu ai! Pentru ca de fapt nici nu vreau sa vreau asta! Nu vreau sa vreau sa nu vreau nimic! Poate ca e – intr-adevar – la fel de simplu ca stafida din coniac (o simt chiar acum pe limba…), dar e departe de ce vreau de la viata! Vreau sa sper si sa ma bucur de visele mele, vreau sa-mi asum riscul de a-mi  dori lucruri, vreau sa imi asum responsabilitati! Sa gandesc ca sunt lucruri pe care le pot face sa se intample! Sa mi le doresc! Inteleg, desigur, ca intelepciunea consta si in a discerne ce dorinte sunt realizabile si de a ti le dori mai ales pe alea, dar vreau sa am ocazia sa mi-o exercit! Nu vreau sa vreau sa nu vreau nimic!
 … Azi am citit ce scriam pe blog acum un an, si ma gandesc ca poate peste un an o sa zambesc la fel pentru paragraful de mai sus,  dar sper! oh, sper ca n-o sa fiu la fel de mirat “chiar a trecut un an de cand am fost in locul care nu exista?…”  Pana atunci… macar ramane cum am stabilit cu … frunzele!
Like