Am citit “Cartea rasului si a uitarii” de Kundera. N-am inteles o iota.
LikeAscult acum Kumm – Aievea (e singura piesa pe care o stiu de la ei).
Imi place piesa pentru un singur vers, cel cu “arde norocul in nor”. Versul asta, singur, trezeste in mine imagini care-mi plac si pentru care uneori caut cantecul sa-l ascult.
Sunt multe alte cantece care nu ma impresioneaza decat printr-unul din versuri, sau vreo bucatica instrumentala, undeva pe la mijloc sau spre sfarsit. Dar cand le caut sa le ascult, nu dau scroll pana la partea din cantec ce-mi place, pentru ca mi-e intr-un fel rusine! Sa sar peste atata cantec – muncit cu drag de cineva – doar ca sa ajung la bucatica (mica) ce-mi place mie! In loc de asta, il ascult cuminte de la inceput…
Dar cred ca fac asta nu numai din rusine fata de artist, ci si pentru sentimentul de anticipatie…
AM VRUT SÄ‚ MÄ‚ SCHIMB -Â Marin SorescuÂ
Am vrut să mă schimb pe unul mai bun,
L-am căutat cu lumânarea,
ÃŽnalt ca bradul, curat ca floarea,
Şi care noaptea să doarmă tun.
Ce, cu mândrie, să-şi zică: unul
Ca mine-n lume nu mai există.
Frumos, cu educaţie ateistă,
Poţi să îl cauţi să tragi cu tunul.
Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Şi, pe de altă parte, vai ce păcat!
Nimeni n-a vrut să se dea pe mine
Şi de-aceea am rămas neschimbat.