Acum cativa ani, cand am inceput sa lucrez, am inteles cat e de important sa te faci bine inteles de interlocutor.
Indiferent ca e vorba de oameni pe care ii conduci, de oameni pe care ii rogi sa te ajute sau de oameni carora doar le explici ceva, e la fel de important.
Sa te pui in pielea lor, sa “simti” cum au sa inteleaga ce zici, sa intuiesti unde ar putea sa inteleaga gresit si sa previi etc.
Au trecut cativa ani, sunt inca la inceput, dar am ajuns la o regula. Inteleapta, zic eu:
Fa tot ce poti ca mesajul pe care il concepi sa fie corect inteles de destinatar, iar cand simti ca ai terminat totul, mai petrece inca odata atata timp rafinandu-l.
… si abia atunci incepe sa fie de ajuns :)
small print: nu aplic asta intotdeauna, insa atunci cand nu o aplic, vad invariabil consecintele neplacute…
25 de ani si 3 luni: atat a fost nevoie ca sa cresc mare si sa ma las de horoscop.
Pe care-l citeam cu aviditate, si de care ma si temeam – Â ca ma poate influenta prin puterea propriei mele sugestii (citesc ca o sa mi se intample ceva rau, si asta chiar ajunge sa mi se intample).
Da’ nu ma puteam opri din citit, dintr-o superstitie foarte adanc inradacinata…
Pana cand am inteles: viitorul e mult prea valoros ca sa se poata vinde asa ieftin. Sa dai doar cateva zeci de lei pe o revista, sau cateva clickuri catre un site, asa de mic sa fie pretul cu care ti se reveleaza viitorul?
E interesant ca acest argument nu ataca problema de fond (destin imutabil, superstitie, resemnare etc.), ci doar o pune intr-o lumina noua: daca ar fi sa fie, stiinta despre ce va fi in viitor nu s-ar vinde atat de ieftin! N-ar fi pe toate gardurile!
Adio citit ultima pagina din Click/Ring peste umarul colegilor de metrou! Adio oprit din ce faceam ca sa ascult horoscopul la radio! Adio rasfoit Formula As a maica-mii ca sa gasesc horoscopul pe 2009! Sunteti prea ieftine pentru ca viitorul pe care il prevedeti sa fie autentic!
Sunt inconjurat de X oameni destepti. Si de Y oameni interesanti*. Citesc Z bloguri. Ma plimb pe T site-uri in fiecare zi. Toti oamenii astia imi dau linkuri de citit. De vazut. De auzit. De pipait.
De exemplu: citesc un articol al lui Raymond Chen despre securitate, care face referire la alt articol. Pe care nu am timp sa il citesc, pentru ca mai am si treaba. Ce fac? Il adaug la bookmarks, intr-o categorie “to read”. Uneori, cand am timp, frunzaresc bookmarkurile alea, ca-s lucruri despre care am decis deja ca au potential sa fie interesante, nu? Si descoper cate ceva uitat si delicios, cum ar fi asta de pe xkcd.com.
Asa ca am decis sa le impart si cu restu lumii: pe del.icio.us, care e un serviciu de online bookmarks:
http://delicious.com/vladvalceanu
O sa pun acolo tot ce gasesc interesant. Poate va place si voua :)
*Nota: ⎮X ∪ Y⎮ < ⎮X⎮+⎮Y⎮
Din articolul asta de pe fuckyoutovarasi imi place mult poza cu cei doi pe sine…
La concursul de “cea mai de cicat zi din istoria mea”, ziua de azi se apropie de locul 2. Locul 1 e bine batut in cuie, dar daca astazi continua in acelasi fel in care a inceput, o sa trebuiasca sa inventez locul 1.5.
Va tin la curent!
Â
Update: se pare ca nu e dracu asa negru… :)
Ne mutam pe vladvalceanu.com! Pana atunci o sa fim offline vreo 15 minute. Sau 15 zile, daca se f** permisiunile. Sa vedem… chmod +w …?
“Primaria Capitalei a organizat luni, 16 martie, o dezbatere publica pe marginea proiectului de hotarare prin care ar urma sa fie interzisa…”
Si restul nu mai conteaza. Eu intreb acum: ce inseamna asta dezbatere publica? Unde se face? Cum ne anunta? Daca sunt legi care ne privesc pe toti, cum aflam de aceste dezbateri publice? Cine participa? Cum se vorbeste? Daca sunt 50000 de oameni interesati? Chiar au greutate dezbaterile astea? Le inregistreaza cineva? Unde? Cand e vara se tin in Cismigiu, pe bancute?
OK. Iti naste nevasta un copil. Care e primul lucru pe care il faci?
- iti suni parintii, socrii si prietenii, sa le dai vestea cea buna?
- te certi cu nevasta ce nume ii dai?
- te holbezi in nestire la el coplesit de emotie?
- faci test ADN sa verifici ca e al tau?
- Mergi la serviciu si dai trabucuri si whiskey la toti colegii?
- scrii un articol pe blog despre asta?
- ii faci cont pe Twitter?
Se pare ca cineva a ales varianta 6! si 7! Futa-ma blogosfera! Si nu s-a oprit sa scrie ca “my wife just had a child and I’m so happy about it”, a scris…
SPAWNED A NEW PROCESS!
“Back in September 2008, I mentioned that we were spawning a new process. Well, that process arrived today, and its id is Henry Burton Atwood.”
“truly, what better gift is there for a newborn than the C++ GUI Programming Guide?”
“All credit for creation of this new process of course goes to my wife”
“Being a geek from birth, Henry has his own Twitter account”
… Si cand io predic ca se duce dracului lumea asta din cauza lu web 2.0, toata lumea zice “stai, ca nu-i chiar asa…”…
Small print: omul e un programator plin de idei interesante, pe care il citesc cu placere, si sunt convins ca e mare bucurie in sufletul lui, si articolul e chiar amuzant, dar n-am rezistat…
Like