Cuvantul potrivit la momentul potrivit
Uneori ma preocupa un gand sau o idee saptamani sau luni intregi, pana la extenuare, pentru ca nu reusesc s-o articulez in gand, doar o simt presand la marginea constiintei. Bantuind prin cerebel. Ca si cum ar fi ingropata undeva adanc in creier si nu reuseste sa iasa catre lobii aia care pot sa o transforme intr-un gand complet, cu introducereintrigadesfasurareaactiuniipunctculminantdeznodamant.
De cele mai multe ori rezolvarea vine intamplator, țâșnește din jurul meu, din jobenul unui trecator, din titlul vreun articol citit la intamplare sau din ochiul celui care ma priveste de cealalta parte a oglinzii intr-o dimineata.
Acum a venit de la Alain de Botton, care vorbeste despre “status anxiety“. Nu m-a ajutat sa imi rezolv vreo framantare, ci m-a ajutat sa inteleg ce anume ma framanta!
Mersi Alain, de-aici ma descurc singur. A, si daca tot sunt aici, mersi si pentru cartea aia, “Eseuri de indragostit“. Cand o carte te face sa nu mai dormi noptile, din cauza gandurilor, chiar si dupa ce ai terminat-o de citit, nu poate fi chiar asa de rea!
