Cea mai mare tampenie citita in ultimele zile:
“garbage collection can make programmers more productive. When programming in non-garbage-collected languages the programmer can spend many late hours (or days or weeks) chasing down an elusive memory problem. When programming in Java the programmer can use that time more advantageously by getting ahead of schedule or simply going home to have a life.”
Cateva mii de voturi care cica fac diferenta. Sau cateva zeci de mii. Tot aia e. Fix pix.
Avand in vedere ca oricum am avut de ales intre 2 “rau”-uri, propun sa facem ceva revolutionar: sa decidem castigatorul la 11 metri! Ca la fotbal! Ce mama dracului, tranșăm problema in maxim 10 minute. Si apoi sa ne vedem fiecare de treaba lui…
Cine a castigat alegerile, episodul 1
Cine a castigat alegerile, ep. 2
…
Cine a castigat alegerile, ep. 102
…
…
Geoana 52%, Basescu 52%!
INSOMAR au fost cel mai aproape de realitate in primul tur. Ce zic ei acum:
Datele vin de la Catavencu: http://www.catavencu.ro/primele_ezit_poll_uri-11590.html, si le voi actualiza si eu pe masura ce apar acolo.
UPDATE: am adaugat ora 17. Daca extrapolam curbele, ajungem la 50%-50% fix la ora 23! La cat se inchid sectiile?
Uneori ma preocupa un gand sau o idee saptamani sau luni intregi, pana la extenuare, pentru ca nu reusesc s-o articulez in gand, doar o simt presand la marginea constiintei. Bantuind prin cerebel. Ca si cum ar fi ingropata undeva adanc in creier si nu reuseste sa iasa catre lobii aia care pot sa o transforme intr-un gand complet, cu introducereintrigadesfasurareaactiuniipunctculminantdeznodamant.
De cele mai multe ori rezolvarea vine intamplator, țâșnește din jurul meu, din jobenul unui trecator, din titlul vreun articol citit la intamplare sau din ochiul celui care ma priveste de cealalta parte a oglinzii intr-o dimineata.
Acum a venit de la Alain de Botton, care vorbeste despre “status anxiety“. Nu m-a ajutat sa imi rezolv vreo framantare, ci m-a ajutat sa inteleg ce anume ma framanta!
Mersi Alain, de-aici ma descurc singur. A, si daca tot sunt aici, mersi si pentru cartea aia, “Eseuri de indragostit“. Cand o carte te face sa nu mai dormi noptile, din cauza gandurilor, chiar si dupa ce ai terminat-o de citit, nu poate fi chiar asa de rea!
Ultimele zile m-am inteles gresit cu toata lumea. Prieteni, colegi, oameni dragi si oameni de care nu imi pasa, programatori si psihologi, i-am bagat pe toti in nisipul meu miscator de cuvinte ne-potrivite. Sau necuvinte nepotrivite. Nici cu pisica nu ma inteleg. “Reale abilitati de comunicare”? Sictir!
Pana acum o vreme era simplu, ca dadeam vina pe horoscop. De-acum nu-l mai am nici macar pe mercur retrograd, sa ma linistesc ca totul are sa treaca. Ma gandesc sa plec undeva in padure pe marginea unui lac si sa vorbesc doar cu pestii, pana imi trece. Si sa iau preventiv cu mine si o undita, in caz ca nici cu ei nu ma fac inteles.
Blup-blup!
Din cele 10 porunci, am incalcat 7 pana acum. Primele 2 oricum e cam greu sa le incalc, pentru ca nu am dalta si nici alte instrumente de cioplit.
Oricum, raman 3 neincalcate. 30% alb. Sunt o zebra cu dungile negre de 2 ori mai groase decat cele albe…
Corporate speak ne invata ca problemele trebuie privite ca oportunitati.
Am avut parte chiar de un coleg care, in slide-show-ul cu situatia la sfarsitul anului, a inlocuit toate aparitiile cuvantului “problema” cu “oportunitate”. Astfel ne-a vorbit despre: “oportunitatea ca furnizorii nu ne-au livrat X”. Si nu glumea!
Iata deci ca putem spune ca problema e sinonim cu oportunitate.
Insa atunci trebuie sa inventam o noua categorie de relatii intre cuvinte: sinonimele unidirectionale.
Pentru ca problema o fi sinonima cu oportunitatea (mai ales intr-un mediu tanar, dinamic si orientat catre performanta), dar oportunitatea nu e intotdeauna sinonima cu problema!
